Imaginile competiției acerbe pentru colonizarea spațiului cosmic purtată recent giganții techologici Space X și Blue Origin, deținuți de multi-miliardarii Elon Musk și Jeff Bezos, au readus în atenția publică tema ,,cursei spațiale” specifică anilor 1960, intens romantizată de cultura populară. Propunând colonii pe Marte sau pe orbita spațială, programul spațial dezvoltat de aceste companii private evocă depotrivă subsumarea idealurilor supraviețurii umanității unei raționalități cinice de tip capitalist, guvernate de valoarea profitului, și futilitatea acestor demersuri ca alternativă la catastrofa climatică ce continuă să se desfășoare sub ochii noștri.

Deși cursa spațială dintre Uniunea Sovietică și Statele Unite ale Americii, cele două superputeri din perioada Războiului Rece, s-a dus îndeosebi pentru dezvoltarea sateliților orbitali, a călătoriilor interplanetare și îndeosebi pentru aselenizare, colonizarea spațiului a rămas în subsidiarul programelor spațiale dezvoltate de NASA și de Programul Spațial Sovietic.

Evocarea acestui imaginar colonial în expoziția Solaris, prezentată la Galeria Artep, propune o ficțiune narativă situată într-un viitor post-apocaliptic, în care colonizarea forțată a spațiului, devenită singura opțiune a unei planete devastate în căutarea ”Planetei B” , se confruntă cu limitările inerente ale unei gândiri socio-economice și politice captive capitalismului extractiv, responsabil în bună măsură pentru schimbarea climatică.

Expoziția împrumută nu doar titlul, ci și unele motive literare și vizuale din romanul omonim al lui Stanislav Lem, precum și din ecranizarea sa de către regizorul Andrei Tarkovski.

Aceste împrumuturi sunt filtrate printr-un exercițiu personal de arheologie culturală a imaginarului științifico-fantastic adaptat pentru a deveni un instrument de analiză existențială a unei iminente catastrofe planetare. Astfel, Claudiu Ciobanu înscenează într-o dramaturgie non-liniară întâlnirea unor exploratori și coloniști spațiali anonimi cu planeta-organism din romanul lui Lem. În tablourile din această serie, realizate într-o tehnică apropiată de fotorealismul pictural, motivul arhitecturii moderniste în ruină, năpădit de o vegetație luxuriantă, incontrolabilă, se constituie într-un un reper scenografic stabil, care situează ambiguu protagoniștilor situați într-o perpetuă așteptare. Într-un exercițiu de imaginație mediat de tehnologia digitală, unul dintre aceste personaje devine subiectul unui experiment de realitate augmentată, părăsind pentru o clipă prezența statică ce caracterizează aceste personaje, absorbite în activități meditative.

Dacă în romanul lui Lem, Solaris, ficționala planetă vie, era capabilă să comunice telepatic cu exploratorii spațiali și să sondeze inconștientul acestora, în expoziția de față ea devine un ecran capabil să reflecte temerile și nedumeririle artistului în fața unui viitor planetar incert. Care este viitorul umanității? În ce fel de organizare socială vor trăi copii deceniilor următoare? Ce putem învăța din istoria recentă a amprentei noastre antropice asupra naturii?

Curator, Cristian Nae