Documentând tendințele de conservare a vechilor tehnici de cultivare a monoculturilor de grâne existente încă din 1880 și reinstituite ca răspuns în fața modernizării metodelor de cultivare a cerealelor, Åsa Sonjasdotter adresează ipoteza post-umanistă a corelării informației genetice codificate a culturilor de cereale cu genetica moleculară umană, cele două sisteme subzistând prin intermediul unei bănci comune de memorie uman-vegetală. Urmărind memoria agricolă în vederea reconfigurării practicilor de cultivare a cerealelor, Åsa Sonjasdotter identifică o scindare la nivelul conexiunii uman-vegetale determinată de introducerea metodelor de cultivare moderne, coloniale, care amplificau structurile autoritare de cultivare deja existente. Ca rezultat al acestei scindări, tratarea științifică a mediului vegetal a provocat o delimitare a practicii cultivării de cunoașterea cultivării, care este centralizată la nivelul activității unor instituții motivate politic sau științific și conectate mediului universitar sau industrial.

Instalația The Kale Bed is so Called Because there is Always Kale in it (2023), realizată în colaborare cu artista fotografă Mercè Torres Ràfols, propune o reîntoarcere către metodele tradiționale de cultivare a cerealelor care au presupus un transfer de cunoaștere realizat într-o manieră organică și o tehnică de lucru non-conservatoare, orientată spre viitor, însă ancorată în contextul local. O dată cu înființarea corporațiilor agricole care lucrează la nivel global, centralizând, însă, profitul și dominând câmpurile de plantații monoculturale, comunitățile de fermieri, care practică metodele de lucru tradiționale, rămân marginalizate. Ca gest simbolic de incluziune, Åsa Sonjasdotter aduce în spațiul expozițional semințe ale fermierilor locali din Iași care folosesc tehnici tradiționale de cultivare a semințelor de varză, militând pentru ‘comunalizarea’ unei metode organice și participatorii de creștere a plantelor.

Curatoare: Cristina Moraru