Pictura lui Felix Aftene ia tot atâtea chipuri câte înțelesuri îi dă artistul. Dar cine e artistul? E maestrul liniilor curbe din compozițiile cu aripă, e alchimistul nuanțelor de albastru care surprind și zborul și căderea în aceeași fracțiune de secundă, e introspectul care își analizează parcursul uman din pespectiva memoriei spațiului? Felix Aftene e puțin din fiecare și mult mai mult decât atât.

Ce mi se pare esențial la Felix Aftene este, de fapt, curajul. Curajul de a căuta, de a înțelege, de a greși, de a relua, curajul de a găsi și apoi de a continua căutarea. Pentru cei mai mulți dintre noi căutarea vine cu o finalitate – imediată sau întârziată.

La Felix Aftene căutarea înseamnă reluare, continuare, reevaluare. Nu e nimic final în arta lui – o artă profund marcată de personalitatea și căutările artistului.