Aceasta este o cercetare artistică cu un traseu parcurs de la lucrarea de disertație la proiectul expozițional. Lucrările artistei se intersectează cu teoriile lui Bruno Latour și Graham Harman, care oferă un cadru filosofic pentru înțelegerea unei lumi în care obiectele devin actori relevanți într-o rețea complexă de relații.

Sticla fuzionată cu pietre, nisip sau broșuri de expoziție capătă o materialitate hibridă, în care natura (nisipul) și cultura (materialele expoziționale) coexistă. Bruno Latour, în „We Have Never Been Modern”, dezvăluie iluzia separării dintre natură și cultură, dintre obiect și subiect. El propune o „Constituție Nonmodernă” care recunoaște interdependența și amestecul inevitabil dintre aceste categorii. În lucrările artistei, contrastul dintre natural și artificial, dintre prezență și utilitate, devine evident. Aceste piese evocă ideea lui Latour despre „quasi-obiecte”, entități care refuză să fie încadrate în categorii pure. Lucrările Andreei Delia Voren nu sunt doar martori tăcuți, ci actori într-o rețea creată de artistă din instalații ce cuprind călătoriile și traseul său artistic prin elemente naturale și artificiale culese. Sticla, hârtia și pigmenții sunt la fel de implicați în „parlamentul lucrurilor” precum umbra și lumina pe care le proiectează în spațiu.

Lucrările Andreei-Delia Voren reflectă o abordare poetică a obiectualității: pietrele, hârtia sau sticla nu sunt doar materiale, ci devin „actanți autonomi”, protagoniști care își depășesc funcția inițială. Pentru Harman, obiectele nu sunt reduse la utilitatea lor sau la impresiile noastre despre ele – ele există printr-o „retragere” esențială, fiind mai mult decât putem cunoaște sau percepe. În acest sens, ele există într-o stare de „retragere” de la percepția utilitară, invitându-ne să le contemplăm pur și simplu, ca prezențe brute. Artista folosește transparența și fragilitatea sticlei pentru a ilustra „tensiunea” dintre obiect și proprietățile sale. Sticla este simultan materială și imaterială, prezentă dar transparentă.

Expoziția devine astfel un spațiu intermediar în care lucrările vorbesc despre ele însele, în afara contextelor utilitare sau simbolice. Andreea-Delia Voren captează acel „între” dintre vizibil și invizibil, material și imaterial, transformând suprafețele sticlei într-un portal către ceea ce Latour și Harman numesc realitatea profundă a obiectelor: lucrările artistei propun o întoarcere la o estetică a observației pure, eliberată de interpretări forțate; o expoziție despre obiecte captate în sticlă, despre spațiile dintre ele, despre tăcerea materialității și povestea pe care o spun lucrurile atunci când oamenii încetează să le categorizeze. Prin această expoziție, artista provoacă limitele percepției și ne invită să regândim locul nostru în rețeaua vastă a lucrurilor. Suntem martori ai unui dialog dintre natură și cultură și ai unui moment de redefinire a relației dintre oameni, obiecte și spațiu.

„The Space Between Things” este spațiul care propune o estetică a prezenței pure – între lucruri. Prin texturile serendipitare și accidentele materialității – pete de pigment, urme de nisip, fragmente de hârtie – Andreea-Delia Voren creează o lume în care lucrurile sunt lăsate „să fie”.

Curatoare, Cristiana Ursache