Ca parte a cercetării sale din Berlin în cadrul programului Rezidența Artistică 110 (2024), artistul a studiat cum este abordată tema body politics pe scena artistică internațională, dar și cât de suprasaturată este de aceasta. Claudiu Ciobanu analizează și reflectă atât modalitățile de reprezentare, cât și tipurile de discurs posibil prin diferite medii de exprimare, construind propria utopie: astfel alege să picteze capete – simboluri ale minții. Aceste capete sunt lipsite de vârstă, gen, rasă sau trăsături distinctive, și devin o pânză universală, la dispoziția interpretării privitorului. Ele sunt neutre, sugerând faptul că mintea este generatorul tuturor conexiunilor, percepțiilor și identităților.

În rezonanță cu viziunea lui Foucault, conform căreia, cunoașterea și puterea sunt strâns legate, capul din lucrările lui Claudiu Ciobanu devine un simbol al cunoașterii. Mintea este cea care se confruntă cu provocări, dar tot ea le creează, iar această dualitate este explorată de artist printr-un „Babilon” de chipuri – chipuri care nu aparțin nimănui și totodată tuturor.

Culorile adaugă un substrat suplimentar de semnificație, care invită la interpretări necondiționate – pentru unii, roșu poate evoca furie, pentru alții, iubire. Astfel, aceeași culoare poate da naștere unor narațiuni antagonice în mințile diferiților observatori, subliniind natura subiectivă a percepției fiecăruia.

Un element care funcționează și imprimă un ritm în expoziție este materialitatea personajelor, mai precis transparența lor. O putem privi ca pe o metaforă a condiției umane, ce sugerează că mintea se află de fapt într-un glob de sticlă – influențabilă, fragilă, expusă asemenea unei cărți deschise și, mai mult decât atât, vulnerabilă.

Vulnerabilitatea, din perspectiva artistului Claudiu Ciobanu, se naște în minte și se manifestă în trup, un trup pe care adesea îl manipulăm stângaci, ca o expresie a ezitărilor noastre interioare. Ne simțim vulnerabili în corpurile noastre din cauza modului în care arătăm, a kilogramelor, a vârstei, a rasei sau a bolilor pe care le avem, iar acestora le-am dat numele de defecte. Însă vulnerabilitatea pe care o asociem cu propriul corp este mai curând mentală decât fizică. Este o condiție universală care transcende granițele geografice, culturale și lingvistice, unind umanitatea într-o experiență comună – vulnerabilitatea.

Adesea, vulnerabilitatea este cea care împiedică evoluția. Ne blocăm în ea, prizonieri ai unei stări mentale care există doar în propria noastră percepție. Prin lucrările sale, Claudiu Ciobanu ne provoacă să ne confruntăm cu aceste vulnerabilități, să ne vedem pe noi înșine în chipurile transparente pe care le creează și să reflectăm asupra propriei noastre minți. El ne invită să ne privim într-o oglindă virtuală care ne transformă într-unul din personajele lucrărilor sale, în care ne face conștienți de transparența noastră.

Recunoscând și depășind aceste vulnerabilități, artistul sugerează că mintea este cea care modelează corpul – ea îl percepe, îl prezintă, îl înjosește și tot ea este cea care îl onorează. Cu toții deținem, de fapt, un utopian body, un punct zero de la care putem porni din nou și pe care putem alege să îl intrumentalizăm pentru a ne înnobila. În Utopian Body, Claudiu Ciobanu ne invită să privim dincolo de dimensiunea noastră materială, ca să descoperim esența adevărată a umanității noastre – fragilă și puternică, vulnerabilă și capabilă.

Curatoare: Cristiana Ursache